Biologia

                                      Sistemul endocrin :

Funcții de natură endocrină:

• Participă la menținerea homeostaziei și a echilibrului intern;
• Participă la regularea umorală a organismului;
• Participă la procesele metabolice ale organismului;
• Stimulează creșterea și dezvoltarea organismului;
• Participă la procesul de reproducere (prin stimularea secreției hormonilor sexuali);
• Diferențierea caracterelor masculine sau feminine la oameni în perioada adolescenței.

                              Glandele endocrine si functia lor :

Hipofiza :este o glandă mică (500 mg), situată median la baza creierului într-o cavitate a osului sfenoid denumită „șaua turcească”, posterior de chiasma optică.Are trei lobi: anterior, intermediar și posterior. Lobul anterior sau adenohipofiza reprezinta 75% din masa glandei, lobul intermediar 2% (redus la o simplă lamă epitelială aderentă la cel posterior), iar cel posterior sau neurohipofiza, restul. Adenohipofiza și lobul intermediar au origine embriologică comună, epitelială, iar neurohipofiza are origine nervoasă ca și hipotalamusul de care se leagă. Neurohipofiza are rolul de a elibera hormonii secretați de nucleii anteriori ai hipotalamusului.

Hipotalamus:este o parte a encefalului(creierul mare) de natură nervoasă. El secretă două tipuri de hormoni ce sunt depozitați în hipofiză.

Hipotalamusul(din limba greaca=sub talamus) este o regiune a creierului mamiferelor (de dimensiunea unei alune) localizat sub talamus, fiind o arie importantă a regiunii centrale a diencefalului, având că funcție determinate procese metabolice și alte activități anatomice. Hipotalamusul leagă sistemul nervos de sistemul endocrin sintetizând secreția neurohormonilor, fiind necesar în controlarea secreției de hormoni a glandei peturiare, printre ele eliberarea hormonului gonadotropină. Neuronii ce secretă GnRH sunt legați de sistemul limbic care ajută la controlarea emoțiilor și a activității sexuale. Hipotalamusul controlează deasemenea temperatură corporală, foamea și setea.

În viața intrauterină hipofiza se dezvoltă în interiorul hipotalamusului, acestea având o legătură foarte importantă. Este constituit din mai mulți nuclei:

• anteriori: ai căror neuroni secretă hormoni ce se depozitează în hipofiza posterioară și cu rol de integrare parasimpatica;
• mijlocii: care controlează activitatea secretorie a hipofizei anterioare și cu rol de integrare parasimpatica;
• posteriori: cu rol de integrare simpatică.

Este centrul reglării vegetative, având funcții foarte importante: termoreglare, foame și sațietate, comportamentul hidric și alimentar, actele instinctive și manifestările vegetative instinctuale(frică, furie), reglează ritmul somn-veghe, coordonează activitatea glandelor endocrine, influențează metabolismul.

Glanda tiroidă: este cea mai mare glandă a sistemului endocrin uman, are o greutatea de 5-6 g la nou-născut, atingând o greutate de 15-18 g la adult (este mai mare la femeidecât la bărbați) și este situată în regiunea antero-laterală a gâtului.

Glanda tiroidă (glandula thyroidea) este un organ nepereche de culoare gălbuie-roz, cu o consistență moale, cântărind 18-30 gr, având doi lobi de formă ovală, ce se dispun de o parte și de alta a laringelui și traheii, uniți printr-un istm; în 50-60% din cazuri, o prelungire, lobul piramidal, se întinde înspre osul hioid. Are o capsulă proprie ce trimite prelungiri în interiorul glandei. Ea este învelită într-o dedublare a fasciei cervicale mijlocii, aderentă de trahee, teaca vasculonervoasă în care se află artera carotidă, vena jugulară și nervul vag. Anterior, glanda vine în raport cu mușchii subhioidieni. Între capsula proprie și capsula fibroasă, dependentă a fasciei cervicale mijlocii, se află posterior, glandele paratiroide. Irigația arterială este asigurată de arterele tiroidiene superioară și inferioară; venele se deschid în venele jugulare și trunchiul venos brahiocefalic stâng. Limfaticele merg în ganglionii cervicali profunzi și pretraheali. Inervația este dată de ramuri din nervii laringieni superior și inferior și din cei trei ganglioni simpatici cervicali.

Glandele suprarenale (adrenale): sunt glande cu secreție internă, situate la mamifere la polul superior al celor doi rinichi „ca o căciulă”. Ca activitate, prin secretarea hormonilor corticosteroizi și catechoaminelor (inclusiv cortisolul și adrenalina) ele sunt responsabile cu reglarea stărilor de stres, a rezistenței la infecții și substanțe antigenice, a metabolismului și a sexualității (echilibrul dintre hormonii androgeni -- „masculini” -- și estrogeni -- „femeiești” determină sexul animalului, ca aspect și ca activitate sexuală).

Pancreasul endocrin este reprezentat de insulele Langerhans care sunt alcătuite din două tipuri de celule importante:

• Celule beta secreta insulină (70%)
• Celule alfa secretă glucanon (20%)

Insulina are ca acțiuni:

• Creșterea gradului de utilizare a glucozei de către celule;
• Depunerea glucozei sub formă de glicogen in mușchi;
• Transformarea glucidelor în lipide în ficat și țesutul adipos;
• Stimularea sintezei proteice.

Hipersecreția de insulină determină hipoglicemie, tremurături, transpirații, chiar comă. Hiposecreția de insulină duce la diabet zaharat, care se manifestă prin: hiperglicemie, poliurie, polifagie, polidapsie, chiar comă.

Glucagonul are actiune antagonica insulinei:

• Stimuleaza gluconeogeneza din aminoacizi;
• Exercită efect lipolitic;
• Provoacă hipeglicemie prin glicogenoliză hepatică.

Testiculele: sunt o pereche de organe de reproducere masculine care produc, în principal, testosteron, un hormon care controlează dezvoltarea caracteristicilor sexuale masculine și care joacă un rol important în dezvoltarea spermei. Testiculul (din latină testis) este gonada masculină la animale. Mamiferele de gen masculin au două testicule, care sunt de obicei conținute într-o extensie a abdomenului, numită scrot.

Ovarul :(ovarium în limba latină) - glanda sexuală feminină - este organ pereche - cu o dublă funcție secretoare: externă și internă. Astfel, este organul producător al ovulelor și, în același timp glandă endocrină, care, prin hormonii produși (estrogenii) determină caracterele sexuale secundare și joacă un rol deosebit în realizarea tipului constituțional feminin.